Există fluvii care traversează țări. Și există fluvii care traversează vieți.
Pentru mine, Nistrul a fost mereu mai mult decât o linie pe hartă. O parte din copilăria și tinerețea mea sunt legate de malurile lui. Ca mulți dintre cei care au crescut pe lângă Nistru, îl priveam ca pe ceva firesc – mereu acolo, mereu prezent. Îmi amintesc verile în care îl traversam înot, fără să mă gândesc prea mult la simboluri, la politică sau la istorie. Era pur și simplu parte din viața noastră. Și ce gustoase erau fructele din mai de pe lunca Nistrului.
Poate că tocmai lucrurile pe care le considerăm firești ajung să fie cele pe care le prețuim cel mai mult atunci când le vedem puse în pericol.
Anul acesta, după atacurile rusești asupra infrastructurii energetice din zona Novodnestrovsk, mulți oameni au urmărit cu îngrijorare informațiile despre posibilele efecte asupra Nistrului și asupra surselor noastre de apă. Dincolo de opinii, de distanțe sau de malul pe care trăim, am simțit cu toții aceeași preocupare. Pentru că Nistrul nu aparține unei regiuni sau unei generații. El aparține tuturor.
Abia în astfel de momente înțelegem pe deplin cât de mult depindem de acest fluviu. Nistrul ne oferă apă, susține comunități, agricultura și economia. Dar, dincolo de toate acestea, el ne oferă și un sentiment de continuitate – convingerea că există lucruri care ne leagă și care rămân mai puternice decât diferențele dintre noi.
Astăzi, de Ziua Nistrului, cred că este important să vorbim nu doar despre frumusețea lui, ci și despre responsabilitatea pe care o avem față de el. De starea Nistrului depind sănătatea oamenilor, dezvoltarea localităților noastre și viitorul generațiilor care vin.
Nistrul ne amintește de un adevăr simplu, oamenii de pe ambele maluri au mai multe în comun decât îi desparte. Au aceleași griji, aceleași speranțe și aceeași dorință de a trăi bine acasă.
Să avem grijă de Nistru. Pentru că, având grijă de el, avem grijă de Republica Moldova, de noi înșine, de copiii și strănepoții noștri!
