„Limitele limbii mele sunt limitele lumii mele”, scria Ludwig Wittgenstein.
Limba nu este doar felul în care descriem lumea. Într-o anumită măsură, prin limbă o ordonăm, îi dăm sens și ne găsim locul în ea. Cuvintele pe care le avem ne ajută să înțelegem cine suntem, de unde venim și încotro vrem să mergem.
Pentru noi, în Republica Moldova, această idee are o semnificație aparte. Limba română a fost, vreme îndelungată, mai mult decât un mijloc de comunicare. A fost și continuă să fie un spațiu al identității, al libertății și al apartenenței la o cultură care nu se oprește la Prut.
Vorbim aceeași limbă la Chișinău, Iași, Cluj şi la București. Iar prin această limbă împărtășim același spațiu cultural și construim punți într-o lume în care Republica Moldova își regăsește tot mai clar locul firesc – în Europa.
Poate că tocmai aici stă forța unei limbi: nu doar în ceea ce ne permite să spunem, ci și în lumea pe care ne permite să o imaginăm împreună.
La mulți ani, Limba Română!
Source